PELERIN ORTODOX

22 SEPTEMBRIE:
POMENIREA SFÂNTULUI CUVIOS COSMA ZOGRAFITUL,
CARE A PUSTNICIT ÎN SFÂNTUL MUNTE

Sfântul Cosma era originar dintr-o familie de viţă nobilă din Bulgaria. Părinţii lui l-au educat creştineşte şi l-au pus să înveţe carte elină şi slavonă. Dorinţa lor era să-l însoare. El însă, atras de dragostea lui Hristos, a plecat pe ascuns în Sfântul Munte şi a fost tuns monah în Mănăstirea bulgărească Zografu. Aflându-se odată la praznicul Buneivestiri în Mănăstirea Vatopedi, a văzut o femeie slujind în biserică şi în trapeză. Continuă să citești COMPLETĂRI LA SINAXARUL DIN 22 SEPTEMBRIE: CUVIOŞII COSMA ŞI IONA

 VIAŢA, MĂRTURISIREA ŞI PĂTIMIRILE CELOR 26 DE CUVIOŞI MUCENICI DE LA ZOGRAFU, PE LARG, DIN „VIEŢILE SFINŢILOR BULGARI”.

22 septembrie

Pe când împărăţea (la Constantinopol) împăratul bizantin Alexios Duka Murzdufla latinii – cu mare oaste – au cuprins Constantinopolul şi alte multe oraşe şi sate din Bizanţ.Mulţi ani (1204-1261), Imperiul Bizantin a fost sub stăpânirea latinilor catolici şi se afla într-o stare jalnică[1]. Astfel era şi atunci când latinii catolici au fost alungaţi din Constantinopol în vremea împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282). Supărat şi văzând insistentele lor încercări de a ataca din nou imperiul, Mihail Paleologul a trimis o mare reprezentanţă către papa Romei cu scrisori secrete scrise de el însuşi, în care – printre altele – scria: „Pentru toate câte V-au făcut trufaşii sciţi (bulgarii) noi nu suntem vinovaţi, deoarece le-au făcut din propria lor iniţiativă. De aceea şi noi ne temem de ei. Noi însă, bine urmând şi mai înainte Bisericii Romane, nu am încetat să credem, să mărturisim şi să cugetăm ca şi Voi. Rugămu-Vă aşadar să ne ajutaţi ca unii ce suntem de aceeaşi credinţă cu Voi… Dacă nu veţi alerga a ne ajuta şi a ne apăra, atunci numele Nostru va dispărea de pe pământ, iar Voi veţi fi certaţi pentru aceasta de Dumnezeu Atotţiitorul”. Continuă să citești 22 septembrie: CEI 26 DE MUCENICI DE LA ZOGRAFU

22 septembrie:

UITAT DE TOŢI, DAR SFINŢIND PĂMÂNTUL PE CARE-L CĂLCĂM:

SFÂNTUL SOFRONIE DE VRACIA

Astăzi, 22 septembrie, facem pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Sofronie, Episcop de Vracia (Bulgaria)*, un sfânt de naţionalitate bulgară şi înscris în Aghiologhionul Bisericii de către Biserica soră de peste Dunăre în anul 1964.
Dacă foarte puţini români ştiu despre existenţa acestui sfânt, cert e că şi mai puţini ştiu că acest Sfânt Sofronie, în ultimii ani ai vieţii sale, a găsit ospitalitate avraamică pentru nevoinţele sale sihăstreşti şi pastoral-misionare în Ţara Rămânească de la început de veac XIX, adormind în cetatea Bucureştilor şi fiind îngropat în mănăstirea pe care a stăreţit-o… Continuă să citești 22 septembrie: UITAT DE TOŢI, DAR SFINŢIND PĂMÂNTUL PE CARE-L CĂLCĂM: SFÂNTUL SOFRONIE DE VRACIA

Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi

(22 Septembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfântul lerarh Teodosie s-a născut în Ţinutul Vrancei. În prima jumătate a veacului al XVII-lea, şi, iubind din tinereţe viaţa călugărească, s-a lepădat de lume şi a primit sfântul chip îngeresc al călugăriei. Cugetând ziua şi noaptea la Legea lui Dummnezeu şi deprinzând de la dascălii încercaţi din mănăstirile Ţării de Jos învăţăturile cele folositoare, a fost ales egumen al mănăstirii Bogdana (n.n. – azi, în judeţul Bacău), reconstruind, în vremea stăreţiei sale, acest sfânt locaş. Pentru vrednicia şi pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Rădăuţi în anul 1670, iar peste un an a fost trimis să păstorească Epicopia Romanului. Iubind cu adevărat sfintele lui Dumnezeu Biserici, a cercetat şi a ajutat pe cât i-a stat în putinţă schiturile şi mănăstirile din eparhia sa, sprijinind, totodatã, şi pe binecredincioşii creştini aflaţi în felurite necazuri sau cuprinşi de sărăcie. Continuă să citești 22 septembrie: SFÂNTUL SFINŢITUL MUCENIC TEODOSIE DE LA BRAZI, MITROPOLITUL MOLDOVEI (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL)

COMPLETĂRI LA SINAXARUL DIN 21 SEPTEMBRIE:

POMENIREA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IOSIF CARE S-A NEVOIT ÎN MĂNĂSTIREA ZAONIKIEV

Ilarion, un sătean rus din Ombukovo, regiunea Vologda, trăia o viaţă simplă şi în osteneli până în ziua în care l-a vizitat Domnul şi l-a încercat, lipsindu-l de lumina ochilor. În ciuda încercării acesteia, sfântul nu a deznădăjduit. Cerceta bisericile din regiune şi cerea să se facă pentru el rugăciuni şi Liturghii. Şi la o Sfântă Liturghie i-a apărut Sfântul Cosma şi i-a promis că în curând va fi vindecat. La următoarea i s-au arătat împreună Sfinţii fără-de-arginţi Cosma şi Damian şi i-au spus că au fost trimişi de Maica Domnului, care voia să-l vindece.

I s-a arătat atunci o icoană a Născătoarei de Dumnezeu înconjurată de raze luminoase şi un glas venind de la icoană i-a poruncit să fie curăţat acel loc şi să se înalţe pe el o cruce. Imediat ce Ilarion i s-a închinat, a fost vindecat şi plin de bucurie duhovnicească s-a întors în sat, ca să istorisească minunea. Sătenii au curăţat imediat locul, au înălţat o cruce şi au construit o bisericuţă, unde au aşezat icoana. De atunci, au început să aibă loc multe minuni, iar episcopul regiunii a ridicat acolo o mănăstire. Chiar dacă primul a fost tuns monah Ilarion, el a refuzat demnitatea de egumen, simulând o neputinţă duhovnicească. Treizeci de ani a trăit în mănăstire cu smerenie şi în nevoinţe ascetice, cunoscute doar de Dumnezeu. Lungile nopţi de iarnă le petrecea în priveghere, rugându-se drept înaintea icoanei făcătoare de minuni. Cuviosul Iosif a adormit în pace pe 21 septembrie 1612, slăvindu-l pe Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate la care a fost martor ocular. A fost înmormântat în bisericuţa Născătoarei de Dumnezeu, unde au continuat să se săvârşească multe minuni.

POMENIREA CUVIOSULUI DANIIL DIN ŞUJGORSK

Monah al mănăstirii Cuviosului Corneliu din Komel (vezi sinaxarul pe 19 mai), Cuviosul Daniil a trăit singur, nevoindu-se în linişte până la adormirea sa (secolul XVI), într-o desăvârşită tăcere.

POMENIREA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IONA SAVAITUL, TATĂL CUVIOŞILOR TEODOR ŞI TEOFAN „SCRIŞII”

Cuviosul Iona a fost părinte după trup al Sfinţilor fraţi Teofan (pomenit pe 11 octombrie) şi Teodor (pomenit pe 27 decembrie) “Scrişii”. La o vârstă înaintată s-a stabilit în Lavra Sfântului Sava, unde a fost tuns monah. Fiind foarte evlavios a ajuns la culmea virtuţii – dragostea, şi a fost cinstit cu vrednicia de preot. Dumnezeu i-a răsplătit viaţa curată cu harisma minunilor. A adormit în pace la adânci bătrâneţi.

POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC EVSEVIE,
CARE DE SABIE S-A SĂVÂRŞIT

Sfântul Evsevie era originar din Fenicia. De unul singur s-a înfăţişat înaintea guvernatorului închinător la idoli şi i-a spus: “Ce-i lucru acesta nebunesc, ce-l faci, stăpâne, de prigoneşti turma lui Hristos! Potrivit căror legi pedepseşti?”. Acesta, stupefiat şi mânios de îndrăzneala sfântului, a poruncit călăilor să-l spânzure pe atletul lui Hristos, să-i sfâşie coastele şi să îi frece rănile cu pânzeturi de păr pline cu sare. Mucenicul primea pedepsele cu veselie, bătându-şi joc de ighemon. Atunci, insistând, i-a spus: ”Nu vei scăpa nici de mâna călăului, nici de sabia ascuţită”; şi a poruncit să-l decapiteze, oferindu-i lui Evsevie deplinătatea bucuriei, adică întâlnirea lui cu Domnul.

POMENIREA SFINŢILOR MUCENICI EVSEVIE, NESTAV ŞI ZINON FRAŢII ŞI A LUI NESTOR MĂRTURISITORUL

În vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), locuitorii Gazei, fanatici închinători la idoli, s-au răsculat împotriva creştinilor din cetate. Mânia lor şi-au îndreptat-o şi împotriva a trei fraţi după trup, Evsevie, Nestav şi Zinon, care se distingeau prin evlavia lor.
În timp ce sfinţii se ascundeau în casa lor, zeloţii idolilor i-au descoperit, i-au biciuit şi i-au aruncat în închisoare. Mulţimea ieşită din minţi s-a adunat la teatrul din cetate şi mărturisea fals împotriva celor trei fraţi, că ar fi hulit chipurile pe zei şi ar fi cerut desfiinţarea idolatriei. Îndemnându-se unul pe altul împotriva mucenicilor, au alergat cu toţii ca nişte revoluţionari la închisoare, i-au scos cu forţa şi, târându-i pe pământ, îi loveau unii cu lemne, alţii cu pietre, iar alţii cu orice găseau. Atât de mare era nebunia mulţimii, încât şi femeile ieşeau din casele lor şi-i împungeau cu instrumentele cu care ţeseau şi coseau. Dar şi bucătarii din piaţă, unii le aruncau apă fiartă din oale, în timp ce alţii îi străpungeau cu suvle ascuţite. După ce le-au spart şi le-au zdrobit cinstitele capete, i-au târât în afara cetăţii şi i-au ars în locul în care aruncau leşurile animalelor.
O creştină evlavioasă a adunat noaptea cu atenţie oasele sfinţilor şi le-a încredinţat nepotului ei, care se numea şi el Zinon. Când mai târziu acesta a devenit Episcop al Gazei, a zidit o biserică şi le-a aşezat lângă moaştele Sfântului Nestor Mărturisitorul, compatriotul şi prietenul celor trei fraţi, care mărturisise cu puţin timp înainte. Concetăţenii închinători la idoli îl arestaseră şi pe el pentru că era creştin, îl biciuiseră fără omenie şi-l târâseră pe pământ. În timp ce încă respira, l-au aruncat la porţile cetăţii, ca să moară acolo neajutorat. Câţiva creştini însă l-au luat pe ascuns şi l-au dus în casa lui Zinon. În timp ce acesta îi tămăduia rănile, Nestor şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

(Trad. Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe)

21 septembrie: VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC IONA

Sfântul prooroc Iona era fiul lui Amatie. Mama acestui prooroc Iona, fiind văduvă, petrecea în Sarepta Sidonului. Această văduvă a hrănit pe Ilie proorocul în vreme de foamete; mai ales ea a fost hrănită de dânsul, că vadra de făină n-a scăzut şi urciorul cu untdelemn nu s-a împuţinat în casa ei prin venirea proorocului. Atunci Iona, fiind prunc mic, s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi a zis văduva către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?” Iar Ilie a zis: „Dă-mi fiul tău”. Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. Apoi, a strigat Ilie către Dumnezeu şi a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?” Şi suflând de trei ori peste copil a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” (III, Regi 17, 18-21). Continuă să citești 21 septembrie: VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC IONA

Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

(11 August)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Biserica Ţării Româneşti s-a învrednicit să fie cârmuită la începutul secolului al XVI-lea de unul din marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, de Sfântul Nifon, care a fost mai întâi mitropolit al Tesalonicului, apoi Patriarh al Constantinopolului în două rânduri (1486-1488; 1496-1498). Vitregiile l-au purtat şi în Muntenia, unde a păstorit ca mitropolit din 1500 (cu probabilitate) şi până în primăvara anului 1505, când s-a retras de bună voie la mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, unde a adormit în Domnul la 11 august 1508.

Era împodobit cu mari daruri sufleteşti. „Ştiinţa lui de carte grecească şi slavonească nimeni n-a avut-o pe acea vreme; smerenia şi înfrânarea lui au uimit chiar şi pe cei ce l-au asuprit. Cutezanţa lui faţă de cei greşiţi nu cunoştea margini şi era fără sfială de ranguri sau dregătorii. Necazurile şi surghiunul nu i-au stăvilit iubirea sa de turmă şi de adevăr. Cinstirea pravilei creştineşti şi apărarea dreptei-credinţe l-au stăpânit întreaga viaţă. Iar milostenia sa era atât de largă încât nu şi-a aflat asemănare” (1).

Din câte cunoaştem din viaţa sa, Sfântul Nifon s-a născut în jurul anilor 1435-1440, în ţinutul Peloponezului din sudul Greciei de astăzi, primind la botez numele de Nicolae. Tatăl său se numea Manuil, iar „pe poreclă, Halep”, şi pe mama sa o chema Maria. Continuă să citești 11 august: SFÂNTUL IERARH NIFON, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (Viaţa, Slujba, Acatistul)

Pomenirea minunii săvârşite de Sfântul Spiridon

în Corfu împotriva invaziei turce din 1716

* * *

• Documentar: Sf. Spiridon al Trimitundei
• VIAŢA SFÂNTULUI SPIRIDON, EPISCOPUL TRIMITUNDEI
• Pomenirea Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei
• ACATISTUL SFÂNTULUI SPIRIDON (Audio, Text)
• 12 decembrie – Pomenirea SF. IERARH SPIRIDON AL TRIMITUNDEI
• NE VORBEŞTE MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI SPIRIDON (12 DEC.)
• Catedrala Sfântul Spiridon din Insula Corfu
• Catedrala mitropolitană „Sfântul Spiridon – Nou” din Bucureşti şi-a sărbătorit ocrotitorul
• MÂNA DREAPTĂ A SFÂNTULUI SPIRIDON ÎN RUSIA
• SLUJIRE PATRIARHALĂ ÎN ZIUA DE POMENIRE A SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON (Rusia, Foto, Video)

Judecata cerului  

Minunea înfricoşătoare a marelui făcător de minuni Spiridon, prin care a zădărnicit dorinţele papistaşilor uneltitori, nepermiţându-le să construiască un altar în sfântă biserica lui din Kerkira  

„După judecata cerului nu mai pot avea loc nici discuţii în contradictoriu (dispute), nici nu mai poate să mai rămână vreo îndoială referitor la catolici. În mod clar, de netăgăduit, catolicii sunt de lepădat, excluşi, vrăjmaşi şi străini de Dumnezeu şi de sfinţii Săi. Făclia aprinsă a Sfântului Spiridon demonstrează nimicnicia oricărui silogism.”